Nu îmi e frică de tine, Romeo Dunca!

MĂI, DRAGĂ ROMEO,

Motto: „Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți”. ( Lucian Blaga )

În deplină libertate, fără teamă și ferită de orice tulburare, vorba unui clasic în viață care nu îți place, îți scriu aceste rânduri pentru a semna cu nume și prenume ca să știi după un an și câteva luni cum mă numesc pentru că încă mi te adresezi cu un nume pe care nu l-am avut niciodată și pentru că ai refuzat cu obstinație în tot intervalul nefericitei colaborări să porți o discuție, un dialog constructiv ca să cunoști cu adevărat pe cel care ocupă postul de manager al spitalului! Se spune că, oricine care își folosește creierul, vede lumea așa cum e, iar dacă nu îl folosește, va vedea lumea așa cum îi zic alții că e!

M-am obișnuit deja cu telefoane în care conversația începe fără formula de salut și se trântesc în nasul interlocutorului după ce a fost expusă „dorința”, cu scosul afară din biroul în care vremelnic sălășluiești, cu așteptatul la ușa aceluiași birou în care nu se respectă regula bunului simț și a posturii de demnitar pe care o conferă acel spațiu! Și, drept e că în mai multe rânduri mi-ai spus mânios să nu vorbesc mai mult sau mai tare ca tine, așadar ce să fac, îți scriu, dacă tot nu te lasă sufletul și stăpânul să vorbești cu mine! Dacă nu mă primești ori mă scoți afară după două minute pe motiv că te înregistrez, deși sincer nu am asemenea apucături că în cei 7 ani de-acasă am învățat că nu e frumos să tragi cu urechea și să te uiți pe gaura cheii nici în viața omului, nici în sufletul lui, îți spun sigur că în audiență, pe munte, unde ești tu în zilele „de teren”, în sezonul acesta nu vin că nu știu să mă dau cu schiurile, chiar dacă îmi pui tu tălpi, dar, deh, mai patinez pe nervii tăi… E sport de iarnă, finuț, grațios ca un recurs la morală și…feminin!

Îmi vor lipsi toate acestea, având în vedere pornirea și îndârjirea ta de a mă demite cu orice preț de pe postul de manager al Spitalului Județean de Urgență din Reșița!…Și mai știi ceva: după aproape doi ani de pandemie am înțeles și care e cel de-al doilea rol al măștii, acela de a te face să te uiți negreșit în ochii celui din fața ta. Chiar dacă clipești des, iar privirea ta se pierde în neatenție și nesiguranță după 30 de secunde, la pauza ultimei ședințe a Consiliului Județean, am văzut în ochii tăi privirea fiarei dezlănțuite: un bărbat urlând la o femeie. Ochii nu trădează niciodată! E binecunoscut că, întotdeauna, bărbații proști și slabi fug de femeile deștepte și puternice, așa cum fuge dracul de tămâie și o fac, nu pe principiul că „fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”, ci pentru că, în esență, fug de ei înșiși, dar am gândit totuși că, în situațiile care privesc bărbații de stat, firesc ar fi, ca măcar funcția să oblige la respect, dacă în rest e pustiu… Zic și eu…ca să știu pentru un prieten!

Se spune că e de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă! Și oricum nu trebuie să ai doctorat ca să știi că palma, sudalma ori tonul ridicat la o femeie, te descalifică pentru totdeauna ca om și că mereu bunacuviință și ascultarea celuilalt sunt o calitate. Din păcate, una pe care bărbatul prost nu o va avea niciodată pentru că el nu e în stare să se asculte nici pe sine, dar pe altcineva! Un personaj de genul acesta va dori să se prevaleze de posibila și vremelnica lui postură, să manipuleze ori să fugă de responsabilitate. Un astfel de individ, nu va fi însă niciodată autentic!

Azi e Boboteaza pe ritul vechi, dar și ziua în care se întrunește Consiliul de Administrație al spitalului!… Anul trecut, de Anul Nou pe ritul vechi au curs amenzile în spital, iar anul acesta, cum s-au ivit zorii primei zile lucrătoare ai avut grijă să ceri Consiliului de Administrație al spitalului să te scape de mine și nu oricum, ci mai întâi postând pe facebook, în varianta modernă, probabil, a unui alt Cod Administrativ, necunoscut nouă, plebeilor… Dacă azi nu îți va ieși planul A, că membrii C.A.-ului nu sunt oameni care să facă la comandă ce spui tu, mai și cunosc speța, mai și gândesc, iar unii au și vechime în sistemul medical și nu pot fi duși cu ,,ordinul”, suni tu poimâine un prieten, la București și pui în practică planul B, că tot faci cumva să arăți că ești jupânul și să dai de pământ cu mine! Să fim noi sănătoși și la vară cald! Dar, dacă gândesc bine, cred că, de la venirea ta în Caraș-Severin, că eșți venit și nu născut, ești cu mine în gând! Așadar, azi de Boboteaza pe ritul vechi, sârbii, sărbătoresc, pentru că știi, noi, nația aceasta slavă, indiferent că suntem femei sau bărbați avem un soi de loialitate față de origini, de valori și de principii, avem o fermitate a caracterului care ne dă forța, acea forță care uneori te intrigă pe tine ori pe alții. Azi se fac cruci de gheață și se aruncă în apă, iar cei care sunt bărbați, se aruncă după ele, în apă. Un obicei frumos, dar pentru bărbați puternici!

Dacă tot ai făcut acel dosar trimis Consiliului de Administrație al SJUR, căruia decât să-i număr filele mai bine îi măsor grosimea sau îl cântăresc, sper că ai pregătit ghiozdanul, abacul și ai ascuțit creioanele pentru ,,managementul performant”, care va duce spitalul pe culmile de glorie ale…achizițiilor directe și ale legii parandărătului că, deh, aceasta e „pohta ce-ai pohtit!”

Fă-o până la capăt, Romeo, nu te face de râs în fața colegilor și a mentorilor tăi, nu te împiedica în fusta unei femei ca să dovedești că ești președintele Consiliului Județean Caraș-Severin. E trenul tău, nu îl rata! Oricum, altceva nu se vede după tine, așadar măcar aburește-i, chiar dacă nu ești tu locomotiva județului, că ai câștigat pentru moment bătălia cu o femeie că, oricum, războiul nu s-a terminat! Și iată, așa ai făcut și tu ceva și nu ești tolerat în această funcție degeaba!

Știu că vrei să mă scoți vinovată pentru tristul episod intens mediatizat de la Staționarul 3, din decembrie 2020, dar mă bazez pe o logică minimă: dacă directorul medical a fost scos oficial din cauză, ce treabă are managerul? Aaaa, nu e pe gustul președintelui Consiliului Județean! Dar, nu-i bai, că nu trebuie să mă iei acasă, nici de noră și nici să faci aluat pentru tăiței…la propriu ori la figurat!

Mai vrei să mă scoți vinovată pentru toate datoriile spitalului, pentru toți anii în care acest spital a fost vaca bună de muls a multora! Numără tu, pentru știința ta, căsuțele și de la noi, dar și de pe malul sârbesc al Dunării! Cei care trăim de o viață, aici, în județ, cunoaștem povestea de succes a unor acte manageriale din spital, când s-au decontat lucrări de renovare a unității sanitare, dar s-a dat cu vopsea în ulei pe faianță, iar vopseaua și materialele de calitate fie s-au vândut, fie s-au utilizat pe feuda grofilor! Și multe altele de genul! Știi ce achiziții face spitalul pentru că ai un ,,suflător”, dar nu știi și care sunt nepotismele, cumetriile și prieteniile din contractele cu firmele care au fost agreate?! Ba știi, dar te faci că plouă pentru că la rândul tău trebuie să accepți regula jocului, acel joc în care eu am refuzat să intru. Și atunci te miri că sunt datorii? Da, sunt și la rândul meu, mă mir în fiecare zi că spitalul acesta mai are piatra de temelie și nu a fost și aceea luată, dezafectată, așa ca multe alte chestii din spital ori dată, chipurile la…fierul vechi. Știi unde sunt banii spitalului? Eu cred că sunt în remorca și tractorul pe care nici măcar instituțiile abilitate ale statului nu le-au mai găsit pe raza acestui județ!

Uiți, măi, dragă Romeo sau nu vrei să recunoști că în scurta mea perioadă lucrurile s-au mișcat! Nu m-am sfiit nici să aduc conducere militară pe vreo secție a spitalului, nici să schimb ori să organizez concurs pentru șefii de secții, nici să scriu la Agenția Națională pentru Integritate, când a fost cazul sau să declar război unora, nu mi-a fost rușine nici să mă milogesc împreună cu alți oameni de bine, la comunitate ori la instituții, să ajute spitalul, deși tu aveai acest lucru în fișa postului. S-au făcut renovări la Staționarul 3, este în plin proces de renovare Staționarul 2 și s-au realizat îmbunătățiri și la Staționarul 1. Avem o extensie pentru Secția ATI Covid, în care aparatura a fost adusă prin bunăvoința unor oameni care au înțeles necesitatea.

Rolul tău nu e acela, așa cum prost te-au sfătuit unii consilieri, să faci depeșe către manager, în care explici cum se bagă asistentele în Comisia de disciplină ori cum se fac referatele… Apropos, m-aș fi bucurat dacă te învățau ca, din când în când să mă întrebi care e cifra pacienților infectați, care e starea personalului medical, care sunt nevoile spitalului, așa cum alții, civili, militari ori cler au făcut-o și o mai fac. Nici în zi de azi nu știi cu cine a semnat spitalul reșițean contractul pentru furnizarea de gaz metan pentru că atunci când spitalele din Timișoara au rămas fără gaz și risca și cel din Reșița să rămână la fel, m-ai ținut 3 ore și 17 minute la ușă, ba m-ai trimis într-o cruntă bătaie de joc să beau și o cafea în oraș și să revin peste o oră că ai treburi mai importante. Oare ce era mai important decât un spital în valul 4 al pandemiei?! Păcat că nu te-am ținut și noi la fel când ai venit la un moment dat la spital să faci testul PCR, dar totuși blestemat a fost ceasul că până și aparatul PCR s-a defectat pentru 2 săptămâni cu testul tău…

Toate cele care s-au săvârșit cu aportul Consiliului Județean nu trebuie să fie ode, adevărat, nici pamflete! Sunt lucruri care era firesc să le faci și pe care ți le-am semnalat așa, ca bunăoară, refacerea acoperișului Staționarului 1, refacerea instalației de oxigen de la Staționarul 3, coloana separată de oxigen pentru Secția ATI Covid, ori diversele cheltuieli pentru dezvoltare și funcționare, așa cum ți-am semnalat și datoriile și multitudinea de probleme ale spitalului, ori a furnizorilor care recurg la executarea silită ori a celor care practică cămătăria din contractele încheiate de ani buni cu spitalul, dar acum te faci că ai uitat. Toate acestea sunt firești în relația Consiliul Județean – Spital, deci nu văd unde e ineditul eroismului ori caritatea celui care ,,a dat”, câtă vreme așa trebuie să facă conform prerogativelor. Da, asta trebuie să facă, să dea comunității știință, pricepere, devotament, bani și să ocrotească interesele județului pe care îl reprezintă conform legii! Trebuie să vii și să vezi la fața locului, așa cum a făcut-o Mitropolitul Banatului căruia nu i-a fost greu să vină și să urce în podul spitalului, dar, tu te grăbeai atunci la Timișoara, totuși e bine că ai stat la poză… Nu e suficient să vii în spital, doar prin consilieri, doar cu scandal sau simulând interesul, când de fapt se știe că erai în căutarea unei angajate care te deranja și care era în acel moment pacientă!

Nu îmi e frică de tine, Romeo Dunca! Și nici de demiterea pe care o urzești în sala tronului ori în vârf de munte! Ce îmi faci?! Îmi iei postul că ai o temă de casă sau că acesta e crezul tău pentru…binele spitalului ori așa te-au îndârjit unii? Numai vezi tu, că ,,decontul” e pe persoană fizică, nu pe grup și cum tu ești purtătorul săgeții otrăvite…știi, vorba aceea, ce vine de la tine, la tine se întoarce! Poți să îmi iei postul, dar nu îmi vei lua niciodată ceea ce am în cap, personalitatea și verticalitatea de care, slavă Domnului, am dat dovadă, călcându-te pe nervi chiar, pe tine ori pe alții! Ia, domnule, postul, să isprăvim hărțuiala aceasta! Ia-l, că doar ești mare și puternic, pentru moment! Fiecare final naște un nou început și întotdeauna există înfrângeri care nu coboară, ci înalță! Nu mi-am propus să ies la pensie de la spital și nici să fac avere, dar asta nu însemnă că nu îmi voi căuta dreptatea, că doar nu crezi că mă voi resemna că împăratul a făcut legea! Unde ai văzut tu cal verde și sârb cuminte? Nu te întreba inutil cine e în spatele meu! Nu e! Nu sunt genul de om care poate fi tras cu cheița!! Sunt doar eu, Alina Stancovici, cu capul meu, cu personalitatea și principiile mele, cu forța și nebunia unei sârboaice, care, indiferent ce pierde, va spune lucrurilor pe nume, cu demnitate și nu târându-se în genunchi pentru favoruri și clemență! Un sârb și dacă moare, va muri demn! E o nație care nu poate fi îngenuncheată!

Deasupra mea și împrejurul meu e ,,mila lui Dumnezeu”, cum spune IPS Ioan, Mitropolitul Banatului, acel Dumnezeu care mă va apăra de urgia ta și la final va împărți dreptatea divină pentru că de un lucru să fii sigur, Romeo: nu tu, nu eu, nu noi, muritorii de rând împărțim dreptatea precum bugetul în lumea aceasta, oricât de mult ne punem la adăpost prin rubedenii ori bani și funcții! Dreptatea divină e una singură și fiecare dintre noi va avea parte atât de contabilitatea faptelor bune, cât și a celor rele! Când un om nu se supune, nu înghite nemestecat, când în secunda ingerinței adună pe loc toate lecțiile care i s-au predat și toate informațiile acumulate, aruncându-le între ochii celor care vor să-l prostească ori să îl îngenuncheze mișelește cu mișelia lor, Dumnezeu de sus zâmbește în barbă, iar apoi dă de-o parte apele și îi crează cale printre crocodili și șerpi. De unde știu? Asta trăiesc de ceva vreme!

În ciuda unei hărțuieli permanente, a sărăciei, a pandemiei, a orgoliilor, a lipsei mele de culoare politică, a presiunilor de tot felul, dar și a unei crase necunoașteri a actului hoției, m-am străduit să fac ceva pentru spital, să pun suflet, să dau timp și chiar parte a salariului, dar le-am făcut cu gândul bun și nu regret nimic! Nu eu sunt cancerul acestui spital și nici familia mea care, vezi tu, Doamne, nu mi-a făcut nici măcar un chioșc de ziare ca să exersez gestionarea bugetului! Nu am făcut ceva de care să îmi fie rușine și chiar las ceva în urma mea, indiferent ce spui tu ori aplaudacii tăi, care te vor trăda și pe tine așa cum i-au trădat și pe alții! Tot ceea ce am luat eu din acest spital a fost în urmă cu 7 ani: un tată împachetat în patru scânduri, nu din vina celor din spital, ci a unui sistem medical putred, viciat la vârf de ,,dorințe”, de corupție, de jaful care s-a practicat în folosul unora și detrimentul altora, precum scandalul Hexi Pharma, când dezinfectanții diluați din spitalele românești au făcut multe victime în rândul pacienților și așa bolnavi și suferinzi.

În rest, fii liniștit nu am luat nicio scamă, nici măcar cea de pe umerii tăi, cum știi dealtfel! Dacă eu trebuie să plec din spital, atunci te invit și pe tine să faci același lucru și să pleci de la conducerea județului, așa cum ți-am mai spus cândva, acum un an când îmi cereai imperativ demisia! Pleacă tu, nu ai făcut nimic! De ce nu pleci? A-ha, nu îți place cum sună!? Poate așa vezi cum e!… Dacă eu nu am făcut nimic, așa cum fredonezi mereu, tu ce ai făcut? În general, oamenii te urăsc nu când faci ceva rău, ci când faci ceva mai bun decât ei! Îmi spui că trebuie să iei măsuri în ceea ce mă privește pentru că mă tolerezi de atâta vreme, fără să fac nimic, dar tu nu știi nici măcar cum mă cheamă, noroc că cei care întocmesc actele îmi știu numele, că dacă le-ai face tu, ar fi viciate din start. Sper să reușești să le explici tuturor că nu am făcut nimic, cuantificând timpul în nopți, așa cum mi-ai spus mie la un moment dat, în vară, când, mărturisesc că m-ai luat prin surprindere spunându-mi că nu am făcut nimic 200 de nopți… Mi-am revenit însă repede și am înțeles apoi că așa se cuantifică timpul la tahograf, dar vezi să nu faci și cu alții la fel, că, în general, cu toții cuantificăm timpul în ore, zile, săptămâni, luni și ani, drept că și în nervii pe care ni-i produc unii! Am dat un concurs la venirea pe post, apoi am fost în două rânduri suspendată și m-am întors cu puțin înaintea ta, adică avem cam aceeași ,,vechime”pe post. Dar, oarecum ai dreptate când spui că nu am făcut nimic: nu am îndeplinit niciuna din ,,dorințele” tale pentru că legea nu prevede că managerul unui spital e peștișorul de aur al unui președinte, fie el și al forului căruia îi este subordonat și dacă nu prevede, însemnă că nu e cu putință să avem ,,dorințe” pe banul public.

Din când în când nu ar fi rău să aplici ,,principiul oglinzii”: înainte să îi judeci pe alții, uită-te întâi la tine, dar, în cazul tău se aplică teoretic și practic ,,principiul lui Gheorghe”: atunci când Gheorghe are probleme cu toată lumea, principala problemă este însuși Gheorghe!

Constantin Noica scria în memorabila sa lucrare ,,Rugați-vă pentru fratele Alexandru!”: ,,Roagă-te și tu cititorule, căci numele nu privește numai pe comandantul trupelor victorioase, ci îi privește pe toți ceilalți, biruitori nesiguri și ei. Rugați-vă pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce ,,știu”, dar care nu mai știu ce știu și ce fac, pentru că ei sunt cei care posedă și dispun, cu economiștii și juriștii lor, cu sfătuitorii lor cu tot. Rugați-vă pentru cei ce rătăcesc triumfător în viață fără școală și fără cultură, dar și pentru cei ce rătăcesc în viața noastră, ocărându-ne după bunul lor plac. Rugați-vă pentru așa-zisul om european, omul modern care triumfă legii și lui Dumnezeu pentru nevoile materiale și interesele sale!”

Roagă-te, Romeo și tu! Rugăciunea și școala nu au făcut rău la nimeni, chiar dacă, așa cum spunea Augustin Buzura: ,,trăim într-o societate în care interesul pentru cătușe e mult mai mare decât cel pentru carte”. Și ia aminte, lângă fiecare cruce, se află și o Înviere!

ŽIVELI!

Reșița, 19.01.2022 ALINA STANCOVICI

…în loc de post scriptum:

,,Tata mi-a dat ochii și forța și nucii de acasă; Mama mi-a dat feminitatea și înțelepciunea și lacrima; Munții mi-au dat genunchii, genunchi de piatră să nu pot îngenunchea, să merg drept, cât voi merge prin lume.ʺ

( Octavian Paler – În umbra cuvintelor)