1 mai, Ziua Muncii. Obiceiuri și tradiții

La 1 mai este sărbătorită anual, în peste 90 de ţări din întreaga lume, Ziua internaţională a muncii, cunoscută şi sub denumirile de Ziua muncii sau Ziua internaţională a muncitorilor. Această zi reprezintă un tribut adus muncitorilor din întreaga lume pentru sacrificiile lor în vederea obţinerii unor drepturi sociale şi economice.

Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, între care şi România. În multe alte ţări, însă, Ziua internaţională a muncii este prilejul perfect folosit de sindicatele mai multor categorii profesionale de a face cunoscute revendicările lor sociale sau profesionale.

În 1884, în cadrul Convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (mai târziu, Federaţia Americană a Muncii) a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore sau săptămâna de lucru să aibă 48 de ore. Muncitorii aveau dreptul doar la o singură zi de odihnă pe săptămână, arată www.calagenda.fr, potrivit Agerpres. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.

Muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au organizat manifestaţii în ziua de 1 mai 1886, pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 erau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi. În 1889, revendicările muncitorilor americani au ajuns în Franţa.

La 20 iulie 1889, cu prilejul primului Congres al Internaţionalei a II-a, întrunit la Paris, s-a stabilit ca la data de 1 mai să fie sărbătorită Ziua internaţională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstraţii pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago, dar şi de a determina autorităţile să accepte ziua de lucru de opt ore, se arată pe https://maitron.fr/. Între 1890 şi 1891 au avut loc manifestaţii în SUA şi în mai multe ţări europene.

Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles. De atunci, an de an, la 1 Mai, muncitorii au avut prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă şi la salarii decente, potrivit http://indiatoday.intoday.in/.

În SUA, această zi se sărbătoreşte în prima zi de luni a lunii septembrie. În 1894, preşedintele american Grover Cleveland (1885-1889; 1893-1897), îngrijorat de ameninţarea politică a acestei sărbători create de socialişti, a decretat marcarea evenimentului în această zi. Preşedintele Dwight D. Eisenhower (1953-1961) a continuat aceeaşi politică, declarând această zi drept Ziua loialităţii în SUA, potrivit https://yeu.ca/. Canada sărbătoreşte, de asemenea, Ziua muncii în prima zi de luni a lunii septembrie, conform www.thecanadianencyclopedia.ca.

Ziua de 1 Mai a fost marcată, în România, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. În 1945, la Bucureşti, au avut loc primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară, iar ultimele s-au desfăşurat în 1971.

Astăzi, această zi este sărbătorită prin concerte, ieşiri la iarbă verde sau diverse activităţi festive, etc.

De ce se mănâncă mici de 1 Mai 2022?

De 1 mai, românii obișnuiesc să meargă pe litoral sau să facă grătare în aer liber, unde micii sunt la mare căutare. Cu toate că sunt considerați o specialitate românească, micii sunt disputați către România, Bulgaria, Grecia, Serbia și Turcia. Povestea micului vine din secolul al XIX-lea, din zona Balcanilor.

Legenda românească spune că micii au fost inventați prima dată la hanul La Iordachi din București, cunoscut și apreciat pentru cârnații săi.

Cea mai cunoscută dintre variante îl creditează pe renumitul cârciumar Iordache Ionescu ca „inventator” al acestui preparat.

Istoria spune că într-o zi de pe la începutul secolului trecut, când locanta sa situată undeva pe strada Covaci din centrul Bucureştiului era plină de muşterii, bucătarii au rămas fără maţe pentru cârnaţi.

Având spirit inventiv de comerciant, Iordache a venit cu o idee care avea să se materializeze în cel mai popular fel de mâncare românesc. În carnea tocată pregătită pentru cârnaţi a amestecat câteva condimente, după care a porţionat-o în forma binecunoscută şi a aşezat-o direct pe grătar. Invenţia culinară a avut succes instantaneu, atrăgând faima localului.

Tradiții și obiceiuri de Arminden

Cunoscută și sub numele de „Armindenul”, ziua de 1 Mai vine cu câteva tradiții și obiceiuri. În dimineața zilei de 1 Mai, oamenii trebuie să se spele cu rouă pe față pentru că aceasta simbolizează belșugul, bogăția și sănătatea.

Ritualul trebuie făcut în primele trei zile din luna mai. Armindenul, una dintre cele mai complexe sărbători din calendarul popular românesc, cu multiple semnificații. Armindenul este considerat protectorul vegetaţiei, al animalelor, al holdelor semănate, viilor şi livezilor, precum şi al oamenilor. La sate, fiecare gospodar își va împodobi porțile cu ramuri verzi pentru bunăstare.

În funcție de țării, Armindenul este cunoscută sub diverse denumiri- Ziua Pelinului, Ziua Bețivului, Maiul, Băui sau Păui, care au la baza fiecărei practici ritualice sau aspecte inspirate din natură.

Numele de Armindeni provine de la cuvântul de origine slavă ierminden, care înseamnă ziua Sfântului Ieremia. În trecut, ziua de Armindeni era respectată cu sfințenie, „pentru a fi sănătoși tot anul”. În această zi nu se lucrează nici acasă, nici la câmp pentru a recolta să fie ferite de furtuni și grindină.